 |
| Scrisoare catre batranete |
Majoritatea oamenilor se tem de tine, pentru că te asociază, în mod subconștient, cu boala, singurătatea și moartea. Chiar așa rea ești, bătrânețe? Nu te cunosc, nu știu încă ce-ți poate capul, dar un lucru știu sigur: ești una dintre etapele firești ale vieții și cel căruia îi este frică să te privească îi este frică, de fapt, de viață și de tot ce înseamnă ea. Nu ești rea, atât timp cât oamenii știu să aibă grijă de ei în tinerețe.
Dă-mi voie, rogu-te, să te asociez cu trupul uman. Dacă tu ești de temut, atunci – implicit – ar trebui să ne temem de corpurile noastre, cele care ne ajută să pășim, să vorbim, să ne îmbrățișăm și să ne sărutăm. Așa cum noi avem grijă de ele, așa le și avem! Așa cum avem grijă de tinerețea noastră – îndrăznesc să cred – așa te și vom avea, bătrânețe!
Dar este oare corect că mulți tineri nu te vor cunoaște, căci mor prea devreme? Sau să fie asta o eliberare a ființei umane? Ori ambele? Tu să-mi spui! Judecând astfel, ar însemna că moartea, în sine, este o eliberare a vieții și că viața este cea de temut, dar totodată și de jelit, că nu o mai avem în mâinile noastre! Părerile pot fi împărțite, deși mulți se mulțumesc să nu se gândească la tine și să se prefacă că n-ai să vii niciodată.
Este hilar că, pentru cei mai mulți, ești sora moartei cu coasa!
Pentru alții, în schimb, reprezinți momentele lor de liniște deplină, de fericire, poate chiar euforie, că au scăpat în sfârșit de stresul cotidian al omului tânăr și al celui ajuns la jumătatea vieții. Stresul traficului, al locului de muncă și al grijilor zilnice îi fac pe oameni să te aprecieze bătrânețe. Nu pot să nu mă întreb cum, după tot acest stres acumulat în minte, corp și suflet, le poți fi folositoare în vreun fel, căci, cel mai probabil, deja s-au îmbolnăvit de inimă grea!
Cred că cel mai indicat ar fi să nu ne gândim prea mult la tine, căci ești în viitorul multora și grijile cu privire la ce va fi sunt o risipă de timp. Să fie cei care nu se gândesc la tine deja în câștig față de noi, contemplatorii vieții? Deși ești în viitorul majorității, ești în prezentul multora și în trecutul celor ce și-au găsit sfârșitul după tine.
Singura mea dorință este ca, atunci când te cunosc, treptat și încetișor, dacă voi avea această ocazie, să fiu mulțumită cu mine și să nu am regrete, iar dacă voi avea, să fie regrete pe care să le povestesc cu zâmbetul pe buze! Știi tu – soiul acela de regrete pe care să le povestești nepoților și strănepoților, tinerilor din stația de autobuz și celor iubitori de aventuri!
Totuși sufletul meu copilăros crede că ești o iluzie și că tu afectezi doar trupul ce se degradează în mod natural și firesc. Sufletul meu crede că ești doar o altă fațadă a copilăriei pe care uităm s-o mai cinstim.
P.S.:
Lăsați un comentariu și spuneți-mi ce v-a plăcut, sau dați un share pe rețelele de socializare pe care le folosiți, arătând aprecierea pe care o aveți față de munca mea și împărțind, astfel, conținut de calitate cu cei dragi! SHARING IS CARING! 💝
Hashtag #anamariatoma #damariart #iubire #relatii #citesc #scriitori #citate #romania #ganduri #motivatie #love #putere #dor #blogging #scrisoare #dragoste #fericire #sentimente #batranete #viata #copilarie Keywords: damariArt Ana Maria Toma iubire relatii pasiune femei barbati relatii idealul iubirii scrisoare de dragoste fericire sentimente batranete viata copilarie
