 |
| Cartea cartilor |
„Mama este singura care te-a iubit de la prima vedere și te va iubi până la ultima răsuflare.“
Astăzi voi dezbate un subiect delicat. Sincer, pur și simplu, văzusem acest citat pe pagina de Facebook THINKING și, bineînțeles, creierul meu a început să gândească într-un mod complex și să analizeze înțelesul acelor cuvinte raportându-se la realitatea lumii în care trăim.
Am scris acest comentariu sub acel citat:
„Deseori, când văd postări de genul, mă gândesc la cât de incorectă este lumea asta față de unii oameni, în special față de copii. Pot spune despre mine că am avut părinți ok, care m-au crescut cum au știut ei mai bine, în ciuda faptului că au fost și părți rele, deși copilăria mea are amintiri neplăcute și de neuitat. Ce putem spune despre sufletele inocente care nu au parte nici măcar de ceea ce am avut eu? Ce putem spune despre acei copilași care sunt părăsiți de părinți, de mame și tați? Dar celor a căror mame și tați s-au stins? Oare le putem spune că părinții sunt cei care te vor iubi până la sfârșit? Cum am putea face asta când au dat piept cu suferința și egoismul mult prea devreme? Mulți care văd postări de genul acesta, din nefericire, rămân cu un gust amar în gură, căci pentru ei, aceste cuvinte reprezintă un ideal de neatins, nu o normalitate. Așa că, dacă aveți părinți care vă iubesc și au fost întotdeauna acolo pentru voi, credeți-mă, sunteți cei mai norocoși oameni de pe această planetă.“
Viața este departe de-a fi perfectă. De regulă, zâmbesc, sunt pozitivă și încerc să trăiesc stoicismul în forma lui pură, căci negativitatea te poate îmbolnăvi la propriu și nu te ajută cu nimic. Asta nu înseamnă că trebuie să trăim o utopie în care totul este lapte și miere, dar mulți oameni confundă asta cu pozitivitatea. Trebuie să îți faci viața în așa fel încât să iubești să trăiești, nu să te privezi de realitate.
Atunci când un om se privează de realitate și
nu mai conștientizează că în lume sunt și oameni care suferă, care nu au
ce mânca și trăiesc în familii deplorabile, ei bine, își pierde
empatia, undeva, pe o străduță a egoismului. E bine să te pui
întotdeauna pe primul loc pe tine și pe cei dragi, nu să fi orbit de
egoncentrism.
De ce am scris acest articol într-un mod atât de
dur? Pentru că, în definitiv, nimic nu este perfect. Tind să cred că
perfecțiunea, de fapt, este și ea un ideal de neatins. Este un ideal de
neatins pentru toți, fie că vrem, fie că nu. Viața mea nu a fost
niciodată perfectă, cum nici a ta nu a fost, tocmai de aceea nu-mi place
să mă ascund în spatele unor cortine roz, ce sunt căptușite cu puf. De cele
mai multe ori, ador să dau cortinele deoparte și să văd binele din rău.
Îmi place să găsesc un motiv de a trăi și a mă bucura de viață atunci
când pare că nu există niciunul. Asta este adevărata tărie sufletească.
P.S.:
Lăsați un comentariu în care să prezentați niște idei care ar putea face lumea un loc mai bun și mai frumos, sau daţi un share pe reţelele de socializare pe care le folosiţi, amintindu-le celorlalți să fie mai afectuoși și mai generoși cu cei din jurul lor! Toți formăm o comunitate, la nivel global, și putem aduce paradisul pe pământ, cu pași mici, dar fermi! SHARING IS CARING! 👼 ❤️🩹
Hashtag #anamariatoma #damariart #dezvoltarepersonala #psihologie #ratiune #sentimente #socializare #ganduri #comunicare #maketheworldabetterplace #realitatea #bunatate #THINKING #faptebune Keywords: damariArt Ana Maria Toma comunicare dezvoltare personala sentimente psihologie realitatea ratiune ganduri sentimente socializare bunatate THINKING fapte bune
